Relaţiile personale sunt pentru noi un set inepuizabil de teste şi totodată profunde lecţii de înţelegere. Poate că nimic nu ne solicită mai mult generozitatea şi înţelepciunea ca o relaţie – amoroasă, profesională, amicală, filiala - orice implică a fi fata-n-fata cu cineva. Dar orice relaţie personală ne atinge fiinţa la toate nivelurile: fizic, emoţional, mental, energetic, spiritual.Interacţiunea la nivel energetic este rareori conştientizată. Deşi, în permanenţă are loc un schimb de energie între noi şi cei din jurul nostru, ce poate luă forme cu atât mai dramatice cu cât suntem implicaţi mai profund într-o relaţie. Dar un schimb masiv de energie se poate face şi în întâlniri absolut accidentale şi de o durată extrem de scurtă. Din păcate, cel mai adesea, nu în avantajul ambelor părţi. Arta de a relaţiona constructiv nu ne-a fost niciodată predată. Nimeni nu ne-a explicat ce se întâmplă când două fiinţe umane intră în legătură, ce schimburi subtile se produc înainte de prima strângere de mână, înainte de primul zâmbet sau de prima privire încruntată. Înainte de orice, doi oameni stabilesc mai întâi un contact energetic. Chiar dacă se află la mare distanţă, simplul gând îndreptat către o anumită persoană ne poate pune în legătură energetică cu ea. Iar această legătură, deşi pare inefabilă, lipsită de consistenţă, creează sau întăreşte matricea unei posibile relaţii. Prin canalele energetice avem posibilitatea de a predetermina story-ul unei legături.Pentru că în permanenţă există un circuit energetic între noi şi cei din jurul nostru, orice emoţie, gest, cuvânt, acţiune sau atitudine se traduce în energie care vine spre noi şi este emisă de noi. Când trăim un disconfort pierdem energie, când suntem mulţumiţi câştigăm energie.
Cum pierdem energie în cazul unui conflict?Într-un conflict, neliniştea pe care o trăim tulbură câmpul nostru energetic. În funcţie de natura conflictului (sentimental, competiţie de valori, concurenţă profesională, confruntare temperamentală etc.) „ancorele“ acestor tulburări se fixează în diverse zone ale acestui câmp energetic. În cazul în care conflictul este menţinut multă vreme, apare riscul materializării unor boli, corpul nostru suferind un dezechilibru energetic cronic. Sunt arhicunoscute câteva moduri de furt energetic, cel mai adesea hoţii fiind persoanele apropiate: părinţi, şefi, soţi, etc. Furt de energie prin: - critică: o resimţim ca invalidantă, negare a valorii noastre, respingere a identităţii sau a condiţiei în care ne punem prin gesturile, cuvintele şi atitudinile noastre ce sunt criticate – generează sentimente de ruşine şi regret ce sabotează stima de sine. - interdicţia: atinge libertatea de expresie, ne limitează manifestarea, ne induce senzaţia unui pericol asupra căruia n-am căzut de acord că ar exista, neagă afirmarea liberă a temperamentului, opreşte libera iniţiativă- interogarea: hărţuieşte printr-o investigaţie indiscretă ce reclamă subordonare prin răspuns – orice întrebare induce presiunea răspunsului, crează senzaţia obligaţiei de a satisface curiozitatea celuilalt pentru a beneficia de acceptarea persoanei - indiferenţa: ignorarea resprezinta un mod subtil de a lua energie prin crearea unei prezenţe ”goale” pe care celălalt simte nevoia s-o umple arătând interes pentru starea persoanei ce joacă rolul dezinteresatului, al neparticipantului - plângerea: creează presiunea salvării, ascultarea fiind o bună formă de a oferi energie; poate sugera responsabilitatea sau obligaţia ascultătorului de a susţine sau ajuta persoană ce se plânge Cum ne putem apăra de hoţii de energie? În primul rând să nu devenim obiectul atitudinilor de mai sus. Persoanele din jurul nostru arareori conştientizează că prin comportamentul lor hărţuie energetic pe cei de lângă ei. Adeseori părinţii dispun de energia copiilor lor fără să vrea. Asta nu înseamnă să înceteze a-şi mai corectă copilul când acesta greşeşte. Ci doar să înveţe s-o facă fără a induce copilului sentimente negative. În relaţia de dragoste adeseori cedăm energie fără să ne-o ceară nimeni. Nu este responsabil celălalt pentru faptul că am pus la dispoziţia sa o cantitate apreciabilă din forţa şi vitalitatea noastră. Nici nu-şi dă seama, apoi, că dispune de ea simţindu-se bine. Este responsabilitatea noastră să învăţăm să ne menţinem integritatea energetică. Când ne pierdem tonusul fără ca cineva să ne agreseze? De exemplu, atunci când aşteptăm înfriguraţi şi plini de griji că partenerul să vină acasă după câteva ore de întârziere. Orele de aşteptare agitată ne-au consumat energia. Pe care vom încerca să o recuperăm. Cum? Prin metodele de mai sus: interogare, indiferenţă, plângere. Chiar dacă suntem justificaţi în a cere explicaţii este importantă atitudinea pe care o avem. Dar nu putem avea o atitudine constructivă dacă în sufletul nostru ne simţim folosiţi, îndepărtaţi, ignoraţi, respinşi sau desconsideraţi (şi cum am putea să ne simţim altfel când ne-am obişnuit că starea noastră de bine să depindă de cantitatea de apreciere şi atenţie primite de la partener?). Tonul ne va trăda teama sau furia. Iar această atitudine neconstructivă constituie la rândul ei un atac energetic la adresa celuilalt, ea indicând modul în care operăm în relaţie, poziţia faţă de partener la acel moment. În mod normal, partenerul se vă apără atacând la rândul lui sau ignorându-ne. Şi totul a început... de la felul în care am interpretat întârzierea – traducând-o în atac la adresa noastră, desconsiderare, lipsa de iubire. Semnificaţia pe care am dat-o gestului partenerului creează în mintea noastră un scenariu. Aşteptarea înfrigurată amplifică acest scenariu. Şi cum iubiţii sunt legaţi prin fire invizibile, cel mai probabil partenerul va simţi de pe drum tensiunea care s-a creat. Poate fără să-şi dea seama, va amâna momentul întoarcerii acasă său soseşte (deşi iubeşte persoana care îl astespta) manifestând o iritare inexplicabilă. Şi jocul poate continua prin ceartă, acuzaţii, indiferenţă, regrete.
De unde ne luăm energia fără să îi „vampirizăm” pe cei din jur? Fiecare om se naşte cu rezerve suficiente de energie pentru a trăi. Dacă uneori însă ne permitem luxul de a o risipi în conflicte, emoţii sau gânduri negative, ce ne pun pe minus, atunci trebuie să învăţăm să generăm la loc energia de care avem nevoie. - rugăciunea, meditaţia- exuberanţă, încântarea şi incitarea pe care le aduc întâlnirile frumoase, proiectele care ne inspiră, evenimentele ce ne animă - iubirea: cea mai pură, mai înaltă şi complexă formă de energie, cu puterea cea mai mare de a crea - generozitatea: actul dăruirii, al comuniunii create de oferire, ne aduce instantaneu înapoi (prin bucuria celui ce primeşte) energia pe care am dat-o şi ceva în plus datorită fericirii pe care am generat-o!Aici se arată cât de important este să mulţumim când am fost ajutaţi şi de asemenea să ajutăm atunci când persoana şi-a formulat dorinţa de a primi ajutor (verbal sau în altă formă) altfel nu se generează o reacţie autentică de recunoştinţă; recunoştinţa nefiind utilă orgoliului donatorului ci smereniei demne a celui ce primeşte.
Articol "Esential".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu